Prin frunze căzute
Paşii mi-i port
Tot parcul foşneşte
-Priveghi la un mort-
Pe sufletul meu
Se- întinde o pată
Sunt tot mai pustiu
…şi câinii mă latră…
Ma duc nicăieri
Cu frunze tăcute
Şi paşii mi-i port
Prin vise căzute.
(octombrie 1998)
Arhive
- aprilie 2023 (1)
- martie 2023 (1)
- septembrie 2016 (1)
- februarie 2016 (1)
- decembrie 2015 (1)
- noiembrie 2015 (1)
- octombrie 2015 (3)
- septembrie 2015 (3)
- mai 2015 (1)
- aprilie 2015 (2)
- martie 2015 (1)
- februarie 2015 (1)
- ianuarie 2015 (2)
- noiembrie 2014 (2)
- octombrie 2014 (1)
- august 2014 (1)
- iulie 2014 (3)
- iunie 2014 (2)
- mai 2014 (1)
- aprilie 2014 (2)
- martie 2014 (3)
- februarie 2014 (3)
- decembrie 2013 (1)
- noiembrie 2013 (1)
- octombrie 2013 (2)
- septembrie 2013 (2)
- august 2013 (5)
- mai 2013 (1)
- aprilie 2013 (1)
- martie 2013 (1)
- februarie 2013 (1)
- ianuarie 2013 (2)
- octombrie 2012 (2)
- august 2012 (1)
- iulie 2012 (4)
- iunie 2012 (3)
- mai 2012 (2)
- aprilie 2012 (1)
- martie 2012 (3)
- februarie 2012 (5)
- ianuarie 2012 (5)
- decembrie 2011 (4)
- noiembrie 2011 (10)
- octombrie 2011 (16)
- august 2011 (1)
- iulie 2011 (1)
Blogroll
-
mihaipetru · Just another WordPress.com site
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.Tema: Pilcrow de WordPress.com.
mihaipetru 
🙂
Ma duce cu gandul la Bacovia – poetul meu preferat -. Foarte frumoasa poezie!