Se-aruncă depărtarea
În hăul dinspre tine
Şi totuşi încă eşti
Copac cerşindu-şi vine…
Cuvintele ţi-s oarbe,
Şi-un piept să se destindă
Aşteaptă râsul tău
Cules de prin oglindă
Şi totuşi mai respiri
Un iz de flori de vie
Ce-n zori tot îl trimiţi
De-Acolo să-l îmbie
Şi uneori, în noapte,
Aduni păpuşi la masă
Tot repetând un rol
Cu El venind Acasă …
Din categoria rataciri bahice, versuri
La început de viaţă
Copilului cel nou
Pentru-a alege, lucruri
Se-ntind pe un platou
Atras de-a lor culoare
De zumzet, de sonor,
Şi-alege omuleţul
Destin în viitor
Zâmbind spre marea taină
– La ce-am avut eu gândul? –
Am ezitat o clipă
Şi am ales cuvântul
Din categoria eu, in_vino_veritas, versuri
Rana de luntre e o zbatere între doruri: între tânjirea după frumuseţea şi farmecele sălbăticiei şi nerăbdarea de a ajunge în căldura casei.
E o rană tare afurisită, căci e crestată în apa sufletului şi doar prea puţini ştiu să o vadă, iar de înţeles, nici tu nu reuşeşti să-i dai mereu o desluşire…
Din categoria de inima albastra, eu, in_vino_veritas, rataciri bahice
mihaipetru 