Prin frunze căzute
Paşii mi-i port
Tot parcul foşneşte
-Priveghi la un mort-
Pe sufletul meu
Se- întinde o pată
Sunt tot mai pustiu
…şi câinii mă latră…
Ma duc nicăieri
Cu frunze tăcute
Şi paşii mi-i port
Prin vise căzute.
(octombrie 1998)