…si daca-ti spun, ma crezi? 😉
Arhive
- martie 2023 (1)
- septembrie 2016 (1)
- februarie 2016 (1)
- decembrie 2015 (1)
- noiembrie 2015 (1)
- octombrie 2015 (3)
- septembrie 2015 (3)
- mai 2015 (1)
- aprilie 2015 (2)
- martie 2015 (1)
- februarie 2015 (1)
- ianuarie 2015 (2)
- noiembrie 2014 (2)
- octombrie 2014 (1)
- august 2014 (1)
- iulie 2014 (3)
- iunie 2014 (2)
- mai 2014 (1)
- aprilie 2014 (2)
- martie 2014 (3)
- februarie 2014 (3)
- decembrie 2013 (1)
- noiembrie 2013 (1)
- octombrie 2013 (2)
- septembrie 2013 (2)
- august 2013 (5)
- mai 2013 (1)
- aprilie 2013 (1)
- martie 2013 (1)
- februarie 2013 (1)
- ianuarie 2013 (2)
- octombrie 2012 (2)
- august 2012 (1)
- iulie 2012 (4)
- iunie 2012 (3)
- mai 2012 (2)
- aprilie 2012 (1)
- martie 2012 (3)
- februarie 2012 (5)
- ianuarie 2012 (5)
- decembrie 2011 (4)
- noiembrie 2011 (10)
- octombrie 2011 (16)
- august 2011 (1)
- iulie 2011 (1)
Blogroll
-
mihaipetru · Just another WordPress.com site
Blog la WordPress.com.Tema: Pilcrow de WordPress.com.
mihaipetru 
Si daca spun ca da, ti-ajunge? 🙂
Sonia…asta e total necredincios, asa ca n-o sa zica prea multe din prima…dar si cand se apuca de zis sa te tii ! 😛
iar dai, bre, din casa?
Aurash, cine mai e credincios in ziua de azi? Si credinta e atat de fragila incat cine o are, nu o arata tuturor. Eu cred in puterea lui Mihai de a scrie cu toata pasiunea si convingerea.
„credinta” este pastila pe care omul o ia crezand ca e „bolnav”
A.M.
About me: Nimeni si nimic nu m-a convins sa scriu de mai bine de zece ani. And about you…?!
Eu parca am avut de mult cuvintele in sange. Am momente in care pur si simplu TREBUIE sa scriu 🙂
măcar încerc! 🙂
atunci, treci cu inima deschisa peste randurile din blogul asta…pentru ca tot cu inima deschisa au fost scrise toate postarile. 🙂
Vei simti ca multe postari sunt pur si simplu file de jurnal.
Spor si voie buna!
Wow… sunt placut surprinsa ca am dat de tine. Cine ar fi crezut? Ce inseamna Google-ul asta :)) … cauti ceva, dai peste altceva.
Ce mai faci? Cum te mai prezinti?
Buna ziua, buna ziua!
Apai, cum sa ma mai prezint? Un pic imbatranit, un pic subrezit…deh, tributar timpului 🙂
In rest, ca intr-o reclama mai veche a celor de la Murfatlar: „nimic esential nu s-a schimbat” 🙂
:))) Frumoasa „descriere”… te ispiteste sa descoperi…
🙂
…pai…cam asta a fost ideea: de ce sa ma desenez asa cum ma vad eu, iar voi, citindu-mi randurile, sa observati creionandu-se alte linii, alte curbe, alte unghiuri? 🙂
Multumesc frumos pentru vizita!
Sper sa fiu o „gazda” buna!
Ai dreptate. Creionatul in culori proprii nu este acelasi lucru cu schitele in creioanele celorlalti…
Iti voi citi fiecare linie, curba, unghi si sunt sigura ca-mi va placea sa fiu la tine „in vizita” si-o sa tot revin! 🙂