Televizorul e închis,
Yala-i blocată, lanţu-i prins,
Şi am pus geamul pe “batant”
- doar cerul l-am lăsat înalt.
Problemele de zi cu zi
Mă fac a nu le auzi
Şi cu-ale lumii toate stinse,
Să văd: oare mai ştiu de vise?
Televizorul e închis,
Yala-i blocată, lanţu-i prins,
Şi am pus geamul pe “batant”
Problemele de zi cu zi
Mă fac a nu le auzi
Şi cu-ale lumii toate stinse,
Să văd: oare mai ştiu de vise?
Din categoria eu, fustrari, in_vino_veritas, printre oameni, rataciri bahice, versuri
Atunci când cuvintele mele
În linişte grea au căzut
Citeşte iubirea din mine
Pe-al buzelor mele sărut
Atunci când simţi că-s departe
Şi gândul departe mi-e dus
În ochii mei tu să vezi
Cum soarele tău n-a apus
Şi dacă-ai crezut că iubirea
Departe de noi a plecat
Hai s-ascultăm cum din inimi
Tot muguri de fluier răzbat.
Din categoria de inima albastra, eu, rataciri bahice, versuri
Şi ploaia tot cade
Pe umerii mei;
Pe gene, pe buze
Se-adună stropi grei
Şi pleoapele-ncet
Că-n somn se apleacă
Şi ochii în umbră
Vor să mi-i treacă.
Nu simt nici că stau
Nu simt nici că sunt
Sunt ploaie şi încă
Sunt şi pământ
…Şi oameni grăbiţi
Peste sufletul meu
Pasul şi-l trec
– Şi pasul li-i greu-
Din categoria eu, rataciri bahice, versuri
(mai scutur de praf versuri scrise mai de multişor…)
S-a anunţat la ştirile de seară:
„Inc-un poem de dragoste-a murit
Ne-împărtăşit şi fără lumânare
Şi încă nu ştim cât a suferit.
Se bănuieşte chiar a fi o crimă
Şi doi suspecţi deja sunt anchetaţi
Însă-amândoi, în mărturia dată
Au declarat că sunt nevinovaţi.”
Procesul se va ţine dimineaţă
Şi partea lor precis va câştiga
Iar taina le va fi doar înc-o taină
Pe care lumea nu o va afla.
Şi-n morga de suspine va rămâne
Fantoma unui vis neîmplinit
Care apare-n orişicare seară
Cu fiece poem care-a murit.
Din categoria de inima albastra, rataciri bahice, versuri
Se-aruncă depărtarea
În hăul dinspre tine
Şi totuşi încă eşti
Copac cerşindu-şi vine…
Cuvintele ţi-s oarbe,
Şi-un piept să se destindă
Aşteaptă râsul tău
Cules de prin oglindă
Şi totuşi mai respiri
Un iz de flori de vie
Ce-n zori tot îl trimiţi
De-Acolo să-l îmbie
Şi uneori, în noapte,
Aduni păpuşi la masă
Tot repetând un rol
Cu El venind Acasă …
Din categoria rataciri bahice, versuri
Rana de luntre e o zbatere între doruri: între tânjirea după frumuseţea şi farmecele sălbăticiei şi nerăbdarea de a ajunge în căldura casei.
E o rană tare afurisită, căci e crestată în apa sufletului şi doar prea puţini ştiu să o vadă, iar de înţeles, nici tu nu reuşeşti să-i dai mereu o desluşire…
Din categoria de inima albastra, eu, in_vino_veritas, rataciri bahice