Si! 1, 2, 3, 4…

(miercuri, 24 februarie 2010)

„- Zi DA!
– Ma, la ce? de fapt, nu conteaza! DA! Acu zi in ce m-am bagat!
– Esti pe lista la un curs de dansuri”

eeee…p-asta n-o mai facusem pana acu!
Hai sa va explic intai cum is eu cu dansurile: ma, imi plac! si ma ambitionez sa ma zbantui! asta nu a insemnat niciodata ca nu am doua picioare stangi! Pe care le misc legate cu sfoara!
Dar, spre satisfactia mea, fetele apreciaza pana si zbantuiala asta…ma rog, nu toate. Dar marea majoritate apreciaza ca-mi ridic posteriorul de pe scaun!
Intotdeauna vor fi perfectionistii care nu vor dansa ceva ce nu stiu pentru ca „se uita lumea la ei”. In fine, fiecare cu pasarelele lui. De altfel, si eu am dansuri la care nu ma bag – de ce sa incurc oamenii? pai la o sarba, manca-v-as, daca ai gresit pasul risti sa te duci gramada! si sa mai iei vreo doi cu tine!
Dar, in general, nu prea fac mofturi! Mai ales ca odata cu nivelul alcoolului in sange creste direct proportional si self-esteem-ul!
Si iata-ma, deci, luand lectii de dans…

Concluzii dupa 3 cursuri:
– totul e ok daca ma gandesc la dans ca la o gimnastica ritmica -macar transpir! –
– lasa ciorilor muzica pentru ca oricum nu ai ureche muzicala si numara pasii (1, 2, 3, 4…)
– in general pasii de dans se opresc la 8! (ieri m-am trezit numarand „doisprezece, treisprezece…)
– doua picioare stangi raman doua picioare stangi!
===
lectiile continua!
===
PS: colegele care m-au atras in tarasenia asta mi-au aratat pe netlog filmulete cu target-ul lor la traznaile astea de lectii: sa invete bambucha!
M-am uitat si eu si le-am explicat ca si in limba romana avem un cuvant pentru ce se intapla pe scena aia: ii spune „PRELUDIU”