Acolo

Nu inteleg de ce mi-e atat de drag muntele. Am crescut pe mal de apa, deci ar fi trebuit, poate, sa trag mai mult spre mare.
Dar daca, golit de cele lumesti, m-as ridica intr-o zi din mine si m-as lasa tovaras dorului de duca, pasii mi s-ar duce sigur pe drumuri de munte. E ceva ce ma cheama acolo.
Acolo simt cat de greu pot sa fiu ca om, cat de in jos ma trage carnea.
Acolo simt cum mi se zbate a neputinta gandul inchis in temnita oaselor.
Acolo vreau sa fi fost zvacnet…sa fi fost arc de sunet peste gri, rosu si verde.
====
Acolo caut inceputuri…caut povestile care imi spovedesc ridicarile din infrangerile ce-au fost.
Acolo caut mandria trista a regilor ce nu s-au dat prinsi.
Acolo ma umplu de cutezanata descalecatorilor dintai
====
Acolo ma umplu de viata
===
Ma trantesc in iarba inchid ochii si imi chem poetii…

==

„de aceea, pentru mine, muntele
munte se zice
de aceea, pentru mine iarba
iarba se spune
de aceea, pentru mine
izvorul izvoraste
de aceea, pentru mine
viata
se traieste. ”

(N. Stanescu)