S-a intamplat ca intr-o seara a intarziat mai mult metroul. Si tot mergand eu agale de la un capat la altul al falezei (peronul , adicatelea), am zarit agatzat pe unul din stalpi, un manifest. Ca tot aveam o gramada de treaba, am stat de mi-am aruncat un pic ochii pe el. Manifestul chema la protest impotriva documentelor cipate. Adicatelea alea cu CIP 
. Am dat din umeri si am trecut mai departe. Mi-a ramas insa pe creier adresa de web din finalul manifestului.
Cica „ramailiber.ro”. Pana la urma, stateam eu si ma gandeam, care-i legatura intre libertate si nenorocitul ala de cip? Ca, din cate stiu, nu are cin’ stie ce informatii. Da, sunt date cu caracter personal, dar difera doar modalitatea de citire. In comparatie cu datele de trebuie sa ti le lectureze tovarasul organ cand e cazul. Mare chestie! …Poate e mai bine asa: mai sigur inveti pe cineva sa treaca docomentul peste un aparat de citire si apoi sa apese ritualic cateva botoane decat sa-l inveti sa citeasca 
Si, pana la urma, libertate de la ce? Ca io unul nu ma stiu cu musca pe caciula. Eh, nu-s io ala mai sfantu’ din cetate, dar, mancati-as sufletul, de la gandul mustrator al calatoriilor fara bilet pe RATB si psihoza urmarii mele, al lu’ Petru, de Interpol, SIE, SRI, CIA si alte cele prin accesarea datelor de pe cip…e vorba de multa tzigla lipsa….
Adica, in mintea mea aia simpla, cam ce libertate mi se ingradeste? a anonimatului? Hai sa fim sobri!
(Si, pana la urma, daca o iesi la iveala ceva putred, zic eu ca om sti sa indreptam facatura. Daca nu vom face asta, inseamna ca nu de doare chiar asa tare. Cam cum am vazut eu si faza cu protestele… -nota din 10.02.2012-)
In fine!
Ajung amus acasa si imi amintii de fluturas. Curios nevoie mare, si profitand ca am prins firul purtator de net, dau si caut. Adica aia cu ramailiber. Punct RO.
Cand se incarca prima pagina, imi scoate ochiul un articol „incepe insemnarea cu cifra fiarei – suntem obilgati sa acceptam noile carduri de sanatate”…Numarul fiarei. Aha! de-aia liberi! Atat de liberi pe cat ii lasa Domnul. Dumnezeu. sau…cum l-o fi chemand, fiecare pe limba lui. Incepeam sa ma dumiresc cam cum sta treaba. Mai jos, un articol impotriva primarului. Asta nu m-a mirat. Subiect: ca a mutat troita din fata teatrului national. Mda, nu pot sa zic ca a facut bine…da’ zic eu ca o sa fie reamplasata. Si ca exista autorizatie pentru chestia asta -dadadadaDADDA, stiu cum se fac autorizatiile astea; da’ bag mana in foc ca macar formal s-au asigurat ca au hartiile gramada si cu toate stampilele trebuincioase- Si, pana la urma, Teatrul National nu e chiar Patriarhia Romana.
In fine! Trec si de asta…deja ma cam lamurisem ce si cum e cu libertatea asta. Ma uit la semnatarii unui articol…il mai gasesc o data pe pagina. Zic: asta e ala de mai de din fatza. Mihai Rapcea. Hai sa vedem ce gasim de el.
Si am gasit, tata! De la cuvantari in Noua dreapta, la fraternizare intru revelatie spirituala prin f_u_t_@reala mistico-zeiasca. De-aia cu MISA, mai exact. Nu dezvolt, ca nu e un blog anti-Rapcea. Fiecare e liber sa se informeze si sa judece cat il tin neuronii.
Aaaaa…atat. Gata.
Nu-i asa ca parca n-am zis nimic in blogul asta?
Cei care cred asta, sa-l mai citeasca o data.
Si daca tot nu, apai sa-intrebe.
(18.01.2011)
mihaipetru 