M-am gândit multişor la asta. Am luat la rând mai multe creaţii ale omului. Şi totuşi, din toate, nimic altceva nu le seamãnã (lor, oamenilor) mai mult decât cãrţile.
Multe (tot mai multe) sunt pur şi simplu maculaturã. Puţine (chiar puţine) sunt pur şi simplu geniale.
Unele grãiesc parcã pe înţelesul tuturor, întrupând cuvintele direct din inimã, altele sunt abstracte pânã la ermetism.
În versuri sau în prozã.
Vizionare sau clasice.
Etalând trecutul ….sau întrupãri fidele ale zilei de azi.
Tehnice sau cu şi despre mondenul flecãrit pentru a mai umple nişte momente de-aiurea.
Unele cu amintirea pãstratã peste vreme, altele uitate, odatã cu ultima filã întoarsã.
Şi, nu în ultimul rând, multe cãrţi necitite.
Mai mult decât orice altceva, oamenii sunt precum cãrţile.
Aşa cred.
Zic şi eu…
..şiiiii…tu “ai rãsfoit” vreo “carte” azi?
mihaipetru 