Arhive pe categorii: versuri

Privind în urmă

Cred c-am pierdut ceva
Pe-al anilor drum sec
Dar tot spre înainte
Cu mine mă întrec.

Mi-aduc aminte parcă
De două aripi albe
-Legate lângă ochi-
Ce mă treceau de ape

În locul lor mi-atârnă
O umbră de gând greu
Ce m-a pierdut de vise,
De zbor şi Dumnezeu.

Şi penele firave
În muşchi mi s-au schimbat
Încât, pe lângă ape
Cu pasul, azi, răzbat.

Şi totusi, o fantomă
În mine este vie
Şi-o rog cu stăruinţă :
„Revii, copilărie..!?”

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, de inima albastra, eu, in_vino_veritas, printre oameni, rataciri bahice, versuri

De-a v-aţi ascunselea

Fericirea se ascunde

Printre greierii din iarbă

Ce în razele de stele

Se îngână şi se scaldă.

Fericirea se piteşte

După-o urmă de furnică

Odihnită-n înserare

De o frunză mărunţică

Câţi ca mine şi ca tine

Obosind pe drumul firii

Nu au ochi să vadă, seara,

Acest joc al fericirii?

Şi-n oftatul zilei grele

Printre greierii din iarbă

Jocul simplu-al fericirii

Pare că-i sortit să piardă

Scrie un comentariu

Din categoria versuri

Poveste în verde, alb şi roşu

Vorbesc cu mine, asteptând
Ca niciodatã, primãvara
Aştept – grãunte germinând
Ca verde sã-mi aleg culoarea

Sã mã îmbãi în alb, curat
Sã spãl iluzii otrãvinde
Ce peste iarnã m-au furat
De ochi, de buze şi cuvinte.

Mã crezi? Eu nu aştept decât
Ca roşul sã plesneascã-n muguri
S-adun din roşul ãsta cât
Vreo douã inimi sã tot bucuri.

============

Vorbesc cu mine, tot visând
Cum verde îmi aleg culoarea
Şi-n alb şi roşu, fremãtând
Învie-n mine primãvara!

2 comentarii

Din categoria de inima albastra, versuri

Pastel (de iarnã)

Întuneric simulat

Prin pustiul îngheţat

Şi prin parcul de chininã

Fulgi de nea încet se-aninã

 

Latrã-un câine rãguşit

Stau pe loc, încremenit,

Iar în lumea de cristale

Luna-n stele reci tresare.

 

Paşii mei încet se-îndreaptã

Unde gândul tot îi poartã

Unde-n noaptea ce se duce

Doar o lampã mai straluce…

(1999)

Scrie un comentariu

Din categoria versuri

Pastel (de toamnă)

Prin frunze căzute

Paşii mi-i port

Tot parcul foşneşte

-Priveghi la un mort-

 

Pe sufletul meu

Se- întinde o pată

Sunt tot mai pustiu

…şi câinii mă latră…

Ma duc nicăieri

Cu frunze tăcute

Şi paşii mi-i port

Prin vise căzute.

 

(octombrie 1998)

2 comentarii

Din categoria imaginatii, versuri

Jumătatea lipsă

Şi când târziul odihneşte
amarul unui surd crepuscul,
mă rup de coaste şi de cărnuri,
mă las în urmă, sec, minuscul…

mă-ntind alert spre în afară,
mă scurg grăbit prin răni şi sânge..
mă-ntreabă cerul dacă pot
zenituri reci a le înfrânge.

mă-îngemănez cu alte gânduri,
din alte trupuri evadate,
şi ne muşcăm, nepământesc,
urlând barbar a libertate!

dar dacă n-aş fi fost pământuri,
m-aş fi dorit tot sânge, os,
şi, într-a trupului celulă,
m-aş fi visat un păcătos!

Scrie un comentariu

Din categoria eu, printre oameni, versuri

Poveste despre „AZI”

Se-apropia sa bata iar ceasul de pacate
Uitat inca de altii, neregasit de mine
Ma pregateam sa plec din nou ca dupa Graal
Sa mai dezgrop din vechi o alta amintire

Prin frunze plopii lenesi jucau lumini uscate
De-aiurea adunate de prin feresti tarzii
Vibrand ca nerabdarea a celui ce asteapta
O umbra-n noaptea lunga a strazilor pustii

Ma stanjenea tacerea din gandurile mele
Chemarile ce sec mureau fara urmari
De parca dinspre mine se tot nastea nimicul
Si se cerea plecarea pe alte noi carari

Se cheama ca pleca-voi, asa cum am mai fost
Pe-un drum ce s-o intinde spre umbra altori seri
Platind o datorie ce-o am ca orisicare:
De-a nu trai un “azi” din zilele de ieri.

Scrie un comentariu

Din categoria eu, in_vino_veritas, printre oameni, versuri

Povestea unei culori

În mine palpitã de mult o culoare

Crescutã de-atunci, din faptul de doi

Un fapt ce-a pierit ca-într-o joacã stupidã

Cu cioburi de inimi şi ochii strigoi.

 

Strigam cã iubim cu unghii vârâte

Acolo, ‘ntre coaste, în doruri nãtângi

Strigam cã iubind nu-i rost peste lacrimi

Regrete s-aduni şi vise sã frângi

 

Banal ne-îmbãtam cu iz de cerşafuri

Hrãnind împliniri din pãgâne beţii;

Flãmânzi aşteptam ca noaptea sã cadã

Pândind cum în ochi se-aprind focuri vii.

 

Culoarea aceasta scãldatã în noi

Pastreazã-amintirea din mugurii copţi

Şi creşte târzie din ce nu mai e

–          Scenariu grotesc dintr-un film cu netoţi

 

Ei, cum crezi acum c-aş putea peste alta

Culoarea aceasta eu s-o aştern

Şi ea, învelitã-n culoarea pãgânã

Sã-întoarcã spre mine un zâmbet matern?

Scrie un comentariu

Din categoria eu, rataciri bahice, versuri

Simplu, de-aiurea…

În coşul pieptului se-adunã

Şi coji de nuci

Şi miez de lunã

Şi-aşa arunc în strada plinã

Ori şchioapãt bleg

Ori trambulinã

Lumea zâmbeşte şi învaţã

Cum azi eşti domn

Din ieri – paiaţã

Dar când va înţelege oare

Cã azi iubeşti

Şi mâine doare?

…..

Poveşti cu îngeri de pe stradã:

Doar unii cântã,

Mulţi au spadã…

3 comentarii

Din categoria eu, versuri

FEBRA

…Am febra?…Se poate..
Doar mana ti-o simt
Cuvintele tale
Le-aud..nu ma mint?

Ce rece ti-e mana!
N-o trage ‘napoi!
Ramai langa mine,
Sa fim doar noi doi..

Am apa pe buze?
A fost un sarut?
Credeam ca visez,
Ca mi s-a parut…

De unde am febra?
Singuratate.
Nu-i un cuvant,
Cuvintele-s moarte.

E-o stare de fapt?
-Vorbesti ca din carte-
Ma iarta ca-s rau…
Zi-mi mai departe

Si eu ti-am lipsit?
Da…asta mi-ai spus
Atatea zile-ntre noi
Si nopti s-au tot pus..

Azi esti langa mine
– o febra te-aduse
O stare de fapt
– Ce multe-au fost spuse!

Sa nu mai vorbesti,
Ramai langa mine.
Sa nu-ti fie frica:
Acum imi e bine.

Nici nu vreau s-adorm
Mi-s visele-nchise
Te am dar aici
…Ce-mi trebuie vise?

Un comentariu

Din categoria de inima albastra, eu, versuri