Uriaşii

Astãzi cineva a dus pe ultimul drum pe cineva drag.

Deşi am trecut pânã acum prin destule astfel de momente, mereu am un nod în gât şi mereu mi-e inima grea când îmi caut vorbele de alinare pentru cei care rãmân în urmã. Cãci ştiu prea bine cã nici o vorbã nu poate umple golul Acela.

Mi-am adus însã aminte de vorbele pe care nea’ Manolache le-a spus când a fost şi el încercat de aceastã durere: “Astãzi, un uriaş dintre uriaşii mei a devenit icoanã. Icoana sufletului meu. Undeva acolo, unde avea un cui liber. Unde a avut întotdeauna.Unde au toţi uriaşii mei. ”

Şi am transmis vorbele acestea, în vãlmãşagul vorbelor neputincioase gãsindu-le a fi singurele care ar fi putut sã transmitã un pic de luminã caldã.

Mai mult de atât, mi-am dat seama cã în aceste cuvinte simple (atât de simple!) stã, cred eu, adevãrata valoare şi mãsurã a vieţii unui om.

Eu cred, astfel, cã un om se poate socoti cu adevãrat împlinit dacã în timp a devenit uriaşul cuiva şi dacã, în momentul celei din urmã despãrţiri, acel uriaş devine o icoanã.

Mai mare împãcare de suflet nu cred sã existe pentru un om.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria printre oameni

Un răspuns la „Uriaşii

  1. Ai dreptate, Mihai!… Cuvintele simple sunt cele mai frumoase si alina cel mai bine sufletul omului…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s