Se-apropia sa bata iar ceasul de pacate
Uitat inca de altii, neregasit de mine
Ma pregateam sa plec din nou ca dupa Graal
Sa mai dezgrop din vechi o alta amintire
Prin frunze plopii lenesi jucau lumini uscate
De-aiurea adunate de prin feresti tarzii
Vibrand ca nerabdarea a celui ce asteapta
O umbra-n noaptea lunga a strazilor pustii
Ma stanjenea tacerea din gandurile mele
Chemarile ce sec mureau fara urmari
De parca dinspre mine se tot nastea nimicul
Si se cerea plecarea pe alte noi carari
Se cheama ca pleca-voi, asa cum am mai fost
Pe-un drum ce s-o intinde spre umbra altori seri
Platind o datorie ce-o am ca orisicare:
De-a nu trai un “azi” din zilele de ieri.
mihaipetru 