Poveste despre „AZI”

Se-apropia sa bata iar ceasul de pacate
Uitat inca de altii, neregasit de mine
Ma pregateam sa plec din nou ca dupa Graal
Sa mai dezgrop din vechi o alta amintire

Prin frunze plopii lenesi jucau lumini uscate
De-aiurea adunate de prin feresti tarzii
Vibrand ca nerabdarea a celui ce asteapta
O umbra-n noaptea lunga a strazilor pustii

Ma stanjenea tacerea din gandurile mele
Chemarile ce sec mureau fara urmari
De parca dinspre mine se tot nastea nimicul
Si se cerea plecarea pe alte noi carari

Se cheama ca pleca-voi, asa cum am mai fost
Pe-un drum ce s-o intinde spre umbra altori seri
Platind o datorie ce-o am ca orisicare:
De-a nu trai un “azi” din zilele de ieri.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria eu, in_vino_veritas, printre oameni, versuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s