Nu ma asteptam sa scap repede. Asa ca am plecat la drum incarcat cu rabdare. Dar mi-am pierdut rabdarea de cum am iesit pe usa: cautandu-ma pe scari prin buzunare, mi-am dat seama ca nu am abonamentul de metrou si nici vestitul card RATB cu rol vital in viata majoritatii „capitalistilor”.
Asa ca m-am intors, bodoganind, sa le caut. Tot cautand, mi-am dat seama ca lipsesc si manusile..si caciula… Deja cam banuiam ce se intamplase, asa ca am lasat cautarea balta si m-am pus pe drum. Eram cam 11…
Da-i cu metroul, da-i cu tramvaiul..cand: Tzaaar, tembelefonul, cu Aiurashu pe partea cealalta
– Ce faci, ma?
– Uite, pe drumuri…sa schimb buletinul.
– Aha! Bai! Fii atent de ce te-am sunat: am facut ordine prin masina dupa expeditia de sambata si am gasit manusile tale…si caciula…si un abonament..si un card de-ala RATB
– Mda! Banuiam ca pe acolo ramasesera! Asta e! Hai ca vedem cum facem sa ne intalnim diseara sa le recuperez.
Evident ca in foiala din masina la intoarcerea din expeditia de la Brasov cazusera de toate de prin toate buzunarele, caci la un moment dat ne incalziseram toti si am pus toate hainele gramada pe bancheta din spate..ma rog, asta cu expeditia e o alta poveste.
Buun!
Prima oprire la posta, pentru timbre fiscale. Cald al naibii inauntru iar eu transpiram dihai la costum si cu cravata stransa corespunzator pe marul lui Adam..in fine, alte incidente nu au mai fost, asa ca in 30 de minute ieseam triumfator cu doua timbre in portofel! Bine, n-am inteles de ce nu gandisera un ghiseu pentru achizitii rapide, ceva cam cum e intr-un hipermarket casa pestru „mai putin de 10 produse”, dar cum n-aveam de gand sa revolutionez sistemul PTTR, am mers mai departe cu problemele mele. Opresc sa fac si copii xerox dupa oaresce documente: 1 minut. Bun! Asa da!
Ajung la sectie, ma uit la avizier: aveam de toate, mai putin o taxa de 7 lei pe care nu o achitasem. Ma uit pe anunt: scria „taxa CEC”. Reiau traseul in minte, imi aduc aminte ca am trecut pe langa o agentie CEC, ma duc acolo bucuros, cand:
– Aaaaa! pai nu aici! sunt doar trei unitati in care se incaseaza taxele astea! Acolo, acolo si acolo
Pentru ca inca taceam si inca nu disparusem din fata ei, biata femeie mi-a mai repetat o data:
– Acolo, acolo si acolo!
Eu intelesesem si retinusem de prima oara, da’ nu reuseam sa pricep „DE CEEEE???”
Zic:
– 3 unitati pentru tot Bucurestiul?
– A, nu! astea sunt numai pentru sectorul 5.
Deja imi venea sa rad…de nervi.
In fine…plec, iar tramvai…da-i si per-pedes…ajung la una din unitatile de pe „lista”
Intru, ma pun frumos la coada – lejer, doar o persoana inainte. Ajung, ii explic colegei problema si imi da raspunsul ala pe care nu vrei sa-l auzi:
– AAA! Pai nu aici! Iesiti si prima pe stanga.
Ce sa fac? Am iesit. Am facut prima la stanga…si sa mi se faca rau! Ca n-am facut decat un pas la stanga si m-am infipt intr-o coada…sa zic ca avea vreo 300 de persoane. Ma uit de-a lungul cozii: da, se infigea in „prima pe stanga”. N-am vrut sa cred totusi ca sunt asa ghinionist si ma strecor inauntru. Si am avut bafta! Coada aia mare era pentru impozite. Eu eram la „taxe”: lejer, doar vreo 20 de persoane!
Si iata-ma inca o data triumfator dupa inca vreo 40 de minute de per-peses si tramvai, falfaind cererea de preschimbare a buletinului prin fata ochilor tantei de la evidenta populatiei.
Care tanti evident ca habar n-avea de drumurile mele de pana la ora aceea si avea chef de glume:
– Aha! deci: domnul Petru!
– da
– 33 de ani…divortat?
– nu…am bifat „necasatorit”
– aha! Pai de ce, domnu’ Petru? Se poate?
– Pai…de! Am avut noroc pana acum!
S-a uitat stramb la mine si m-a lasat in pace.
Stau la poza…ma ridic si astept..
– Pai..gata! Ne vedem peste 10 zile!
– Pai…si eu cum iau buletinul nou? Vin cu certificatul de nastere? Imi dati vreun bon, ceva?
– Nu! Veniti, spuneti numele si luati documentul.
Mai sa fie! Pe bune de nu as face un experiment, sa trimit un prieten care sa semene un pic cu mine sa imi actul de identitate. Are cel putin 50% sanse de reusita!
Si gata!
Total: 3 ore si jumatate.
Un fleac!
mihaipetru 
Mister, te-a cam obosit asa toata agitatia asta…ai uitat de diacritice :))))
mdea, stiu sunt rautacioasa
diacriticile le las in grija domniei tale. E bine? 😀
Ce să zic…norocul și-l mai face omul și cu mâna lui…dacă-l schimbai pe buletin odată cu fractu’ era cu totul altă ciorbă 😉
ai scapat ieftin. nu ti-a zis nimeni nicaieri ca ceva nu se poate. eu tot timpul dau de dead ends din astea pe la institutii de-mi vine sa fac un foc maaaare acolo….