Poveste ne-ncepută

De parcă n-ar fi fost destul
Un drum bătut tot pe de-alături
De parcă împrejurul meu
N-ai tot avea de-a ani să mături

De parcă asfinţituri încă
N-aşi fi văzut pe mal de apă
Si vorbe parcă n-au murit
Tot aşteptând să îmi înceapă

Am mers alăturea de tine
Deşi ştiam că nici un vers
Nu va urma în zori sa cânte
Povestea vântului ce-a şters

Ecoul paşilor zbiciţi
De-o rază simplă după ploaie
Si braţul care n-a ’ndrăznit
Pe de-a ‘mprejuru-ţi să se-ndoaie

Stiind că dincolo de ape,
De gânduri ce n-au fost cuvinte
Va fi, în noaptea ce pândea,
Un altul care să te-alinte…

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria eu, jurnal, versuri

2 răspunsuri la „Poveste ne-ncepută

  1. E dificil sa incerci a lasa un comentariu langa o poezie. Mai ales dupa una croita asa cum ai facut-o tu. E doina tanguinda, e apa, e vant, e noapte, e suflet. Mi-am inceput ziua cu randurile tale care mangaie. Multumesc.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s