singuratate

inteleg acum copii care isi imagineaza ca sunt inconjurati de prieteni…
isi aseaza lucrurile atent, pentru a primi musafirii.
fiecare are ritualul lui…au cesti si ceainice…farfurii…sau jucariile noi pe care doar ei au voie sa le atinga…vorbesc mult …sau tac, inganand din cap vorbele imaginare ale papusilor…
sunt dulci…sau aspri…gata sa se astearna in fata celor nascuti din plasmuirea singuratatii lor sau impunandu-si fara posibilitate de cartnire pornirile dominatoare sau narcisiste, egocentrice, care i-au indepartat de cei calzi.
Neaparat toti trebuie sa gandeasca :”…cand voi fi mare..”
cand voi fi mare, nu-mi vor mai spune parintii ca nu am voie sa-mi invit prietenii…
cand voi fi mare vor vedea toti ca au gresit si vor vrea sa vina toti la mine…

Copii sunt copii…
nu pot inca sa inteleaga
Dar noi?
Noi ce scuza mai avem?
N-avem nici o scuza sa ne simtim singuri.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria eu

Un răspuns la „singuratate

  1. Vorba aia : „Lonely, not alone !”

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s