Icoana fara Dumnezeu

Trecuse deja multa vreme peste amintiri, adunasem deja drumuri de unul singur si povestile peripetiilor mele nu-i mai pomeneau numele.
Imi revenisem, oarecum.
Se gasise o femeie care sa ma ia de ceafa, sa ma scuture de glodul silnic al compatimirii de sine si sa ma faca sa vad ca inca frumos puteam a darui si a ma darui.
Si totusi…undeva ramasese o poza.
Un site unde imi adunam rimele.
Intr-un colt se incapatzana sa dainuie o imagine ce mi-a fost mult timp icoana.
O priveam si nu doar o vedeam.
Retraiam tot.
EA isi gasise iarasi linistea gandurilor in causul umarului meu stang. Mana dreapta i se odihnea peste pieptul meu, cautand forma celuilalt umar. Stiam ca avea sa-l stranga, tulburata de un vis straniu, pe care aveam sa-l aflu peste ceva vreme…
Fruntea i se lipise de barbia mea, si imi placea sa-i stiu aproape rascrucea ochilor, sa o pot saruta din cand in cand.
Bratele mele,strangand-o, nu o imbratisau, ci umpleau, firesc si neaspus de dulce, un gol..
Eu adormeam mult mai tarziu, minunandu-ma inca o data cum de respiram in acelasi timp.
======
Ranind neimpartasind o iubire, mi-am cautat vina.
POZA.
Aici trebuie sa fie cheia.
Mai incercasem sa o inlocuiesc, dar pur si simplu nu se dadea stearsa, inlocuita.
Pana intr-o zi.
Am contactat administratorii site-ului..si in doua zile disparuse.
====
De ce sa mai pastrezi o icoana cand nu mai crezi in nici un dumnezeu?

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria eu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s