Icoana fara Dumnezeu

Trecuse deja multă vreme peste amintiri, adunasem deja destule drumuri de unul singur si povestile peripetiilor mele nu-i mai pomeneau numele.
Imi revenisem, oarecum.
Se găsise o femeie care să mă ia de ceafă, să mă scuture de glodul silnic al compătimirii de sine si să mă facă să văd că incă frumos puteam a dărui si a mă dărui.
Si totusi…undeva rămăsese o poză.
Un site unde imi adunam rimele.
Intr-un colt se incăpatana sa dăinuie o imagine ce mi-a fost mult timp icoană.
O priveam si nu doar o vedeam.
Retrăiam tot.
EA isi găsise iarăsi linistea gandurilor in căusul umărului meu stang. Mana dreaptă i se odihnea peste pieptul meu, căutand forma celuilalt umăr. Stiam că avea să-l strangă, tulburată de un vis straniu, pe care aveam sa-l aflu peste ceva vreme…
Fruntea i se lipise de bărbia mea si imi placea să-i stiu aproape rascrucea ochilor, să o pot săruta din cand in cand.
Bratele mele, strangand-o, nu o imbrătisau, ci umpleau, firesc si neaspus de dulce, un gol..
Eu adormeam mult mai tarziu, minunandu-mă incă o dată cum de respiram in acelasi timp.
======
Rănind neimpărtăsind o iubire, mi-am căutat vina.
POZA.
Aici trebuie să fie cheia.
Mai incercasem să o inlocuiesc, dar pur si simplu nu se dădea stearsă, inlocuită.
Pană intr-o zi.
Am contactat administratorii site-ului..si in doua zile disparuse.
====
De ce să mai pastrezi o icoană cand nu mai crezi in nici un dumnezeu?