Poveste de sfarsit de vara

Desi eram “T.R.”-isti (militari in termen redus), eram deosebiti ca toane si caracter, de numa-numa! Nu gaseai, asa cum poate te-ai fi asteptat, acea aliniere de conduita pe care ar fi trebuit sa o ceara apartenenta la un anumit nivel intelectual. Nebuni, neconformisti, sfiosi, teribilisti, nesimtiti, temperati, impulsivi, toti claie peste gramada.

Dintre acestia, mi-am adus aminte de curand de B., un om in toata firea, de altfel, cuminte si la locul lui, cu acea amprenta a firivitatii pe care am vazut-o impusa de regizori de film neadaptatilor idealisti intr-o lume a brutelor: desi nu chiar plapand, lasa impresia ca avea sa se destrame daca il pocneai mai tare cu palma peste spate, cu hainele mereu curate dar atarnand pe el ca pe gard, cu mainile mai mereu ascunse in manecile largi ale vestonului militar. Si, bineinteles, cu ochelari.

De asemenea, bineinteles ca avea o anume stangacie in tot ceea ce insemna militarie, desi isi indeplinea sarcinile constiincios si fara cartnire. Ba inca si pe deasupra, caci ofiterii au profitat de experienta lui in ziaristica (in civilie e redactor al unei anume publicatii nationale) si ii macinau noptile cu anumite rugaminti legate de revista unitatii. In acelasi timp insa, la exercitiul pregatitor de aruncare a grenadei, am fost toti de acord ca daca grenada lui ar fi fost reala, jumatate din pluton ar fi murit in santul ala..
Avea insa o putere interioara care il ridica dintre noi ca pe un sfant, prin naivitatea simpla a fundatiei acelei puteri. Pentru el, lucrurile trebuiau facute, si-atat. Si, intotdeauna, odata o intamplare ispravita, oricat de dureroasa, istovitoare sau umilitoare ar fi fost, il vedeai impingandu-si reflex ochelarii spre radacina nasului, concluzionand simplu, fara nici un icnet, fara nici un oftat, fara obida: “A fost si asta o experienta interesanta!”
==
Nu cu mult timp in urma, mi s-a intamplat sa mi se aprinda iar calcaiele. Pentru mine avea un farmec aparte, exotic, fara sa fie vreun fotomodel, vreo “Barbie” mondena si stralucitoare. Avea ea stralucirea ei, clar pentru mine, dar venea din alta parte. Stia cum sa vina spre mine, fara sa fie sufocanta, prin gesturi si fapte simple, care mi-au stranit nostalgia si dorinta gandurilor de doi.
N-a fost sa fie, insa. Intors dintr-o drumetie, ne-am intalnit si mi-a spus, cu acea sinceritate care nu avea cum ciorilor sa nu doara, ca desi sunt ok (stim, stim ! 🙂 ) desi s-a gandit si la mine cat am fost plecat, in gandurile ei rezista inca ultimul ei iubit.

No! Ce ‘mnezeu era sa fac? Am mai incercat o pledoarie despre incapatanarea fostelor iubiri de a ne bantui (deh, aici am si eu ceva experienta), ca amintirile astea nu au cum “sa treaca”, ca doar de-aia se cheama ca sunt ale noastre, dar ca, in acelasi timp, nu prea ar trebui sa le lasam sa intervina in prezent. Ca de aceea se cheama “amintiri.”.

Ei, pledoaria nu a avut succes.

Si, uite-asa, stand intr-una din zilele acestea din urma cuminte in pat, istovind nervii vecinilor cu muzichia din boxe, gandindu-ma la aceasta scurta povestioara de dragoste (unilaterala), m-am trezit scarpinandu-ma in cap olteneste si bombanind doar pentru mine, precum B., fostul meu coleg de arme:
“- A fost si asta o experienta interesanta!”

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria eu, printre oameni

2 răspunsuri la „Poveste de sfarsit de vara

  1. Stii cum a fost? Ca atunci cand stai intins pe iarba si citesti o carte.
    Da, o lectura nu doar interesanta, chiar captivanta. Ai un stil foarte usor de a-ti atrage cititorul in poveste.
    Un astfel de B. am intalnit si eu, ma intrebam mereu de unde are omul asta atata echilibru, aveam impresia ca daca sufla vantul mai rau, il ia pe sus. Dar calmul lui mi-a servit drept lectie de multe ori.

  2. Povestirile mele nu sunt ermetice. Nu invart in cuvinte ganduri care astfel sa para altfel. Nu abund in termeni tehnici cum nu fac abuz de vulgaritate. Sunt povestiri in care aproape oricine isi poate ragasi un pic din el…sau un pic din cei pe care i-a cunoscut. Povestioarele mele atrag pentru ca sunt un soi de jurnal. Tie nu ti-a placut niciodata sentimentul pe care il aveai cand citeai din jurnalul unui prieten? 🙂

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s