(28 martie 2010)
Ieri m-a rugat un prieten sa-i dau „o lopata de ajutor”…ramasese cu o basculanta de pamant in afara curtii, gramada ce trebuia trambalata in ograda pentru indreptarea terenului…ma, de-alea! era de treaba, mai pe scurt.
No! Omul il ajuti cand are nevoie, drept pentru care pe la 11 (ca-l avertizasem ca daca ma scoala cu noaptea-n cap nu deschid usa hogeagului!) eram echipat corespunzator, cu soarele in fata, vantul intre umeri si lopata in mana: eram trei zapaciti, care mai de care obisnuit cu ale lopetzii si roabei (unul ca noi a spus ca nevoia te-nvata!) …si da-i si basculeaza!…pe la un moment dat, au mai venit doi trupeti: un vechi prieten si un amic de-al lui. E, amicul asta s-a pornit plin de entuziasm sa ne ajute! Si ii mergeau picioarele cu roaba de i-am recomandat la un moment dat ca la fiecare intoarcere sa dea o tura in jurul casei, sa mai avem si noi timp sa respiram! Bai fratilor, nu pridideam noi cu umplutul cat alerga iepurasul ala cu roaba!
E, necazul lui a fost ca nu-i tacea gura! de fapt nu ca nu-i tacea gura, dar eu rar am vazut un power-flower atat de sincer in teoriile lui! Ba calcula forta centripeta pentru a optimiza drumul roabei, ba povestea cum mananca el doar din doua in doua zile pentru a nu-si obosi organismul, ba ne explica despre rolul nu stiu carei izolatii, ba cum a murit catelusul lui drag strangulat intre doua butoiae..
Ma, cum eu eram oricum cu bufnitele pe mine, am inceput sa-l faultez aproape la fiecare traznaie de-i iesea pe gura. Dupa ce l-am amenintat si a treia oara ca rup lopata pe el, a inceput sa ma intrebe daca m-a suparat cu ceva…si ca sa nu ma supar, ca daca a zis ceva, nu a zis-o cu intentie si ca deci nu se pune…
Daca eram in toane filosofice si cu vreo doua-trei pahare de vin in plus la bord, ii explicam eu „moartea caprioarei” pe tema asta cu „daca te-am ranit fara sa vreau nu se pune”…
M-am simtit insa dator sa ii explic omului:
– Nu, ma! Nu m-ai suparat cu nimic! Nu am nimic cu tine! Le am io pe ale mele! …si tu te-ai nimerit doar in drum…
Bietul om nu gresise cu nimic. Asa era el. Cu ciudateniile lui, asa cum toti le avem pe-ale noastre.
La faza asta chiar am fost mitocan.
Imi cer scuze!
mihaipetru 