Imi cer scuze!

(28 martie 2010)

Ieri m-a rugat un prieten sa-i dau „o lopata de ajutor”…ramasese cu o basculanta de pamant in afara curtii, gramada ce trebuia trambalata in ograda pentru indreptarea terenului…ma, de-alea! era de treaba, mai pe scurt.
No! Omul il ajuti cand are nevoie, drept pentru care pe la 11 (ca-l avertizasem ca daca ma scoala cu noaptea-n cap nu deschid usa hogeagului!) eram echipat corespunzator, cu soarele in fata, vantul intre umeri si lopata in mana: eram trei zapaciti, care mai de care obisnuit cu ale lopetzii si roabei (unul ca noi a spus ca nevoia te-nvata!) …si da-i si basculeaza!…pe la un moment dat, au mai venit doi trupeti: un vechi prieten si un amic de-al lui. E, amicul asta s-a pornit plin de entuziasm sa ne ajute! Si ii mergeau picioarele cu roaba de i-am recomandat la un moment dat ca la fiecare intoarcere sa dea o tura in jurul casei, sa mai avem si noi timp sa respiram! Bai fratilor, nu pridideam noi cu umplutul cat alerga iepurasul ala cu roaba!
E, necazul lui a fost ca nu-i tacea gura! de fapt nu ca nu-i tacea gura, dar eu rar am vazut un power-flower atat de sincer in teoriile lui! Ba calcula forta centripeta pentru a optimiza drumul roabei, ba povestea cum mananca el doar din doua in doua zile pentru a nu-si obosi organismul, ba ne explica despre rolul nu stiu carei izolatii, ba cum a murit catelusul lui drag strangulat intre doua butoiae..
Ma, cum eu eram oricum cu bufnitele pe mine, am inceput sa-l faultez aproape la fiecare traznaie de-i iesea pe gura. Dupa ce l-am amenintat si a treia oara ca rup lopata pe el, a inceput sa ma intrebe daca m-a suparat cu ceva…si ca sa nu ma supar, ca daca a zis ceva, nu a zis-o cu intentie si ca deci nu se pune…
Daca eram in toane filosofice si cu vreo doua-trei pahare de vin in plus la bord, ii explicam eu „moartea caprioarei” pe tema asta cu „daca te-am ranit fara sa vreau nu se pune”…
M-am simtit insa dator sa ii explic omului:
– Nu, ma! Nu m-ai suparat cu nimic! Nu am nimic cu tine! Le am io pe ale mele! …si tu te-ai nimerit doar in drum…
Bietul om nu gresise cu nimic. Asa era el. Cu ciudateniile lui, asa cum toti le avem pe-ale noastre.
La faza asta chiar am fost mitocan.
Imi cer scuze!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria jurnal

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s