Povestea cailor noştri

concurs polimedia

Auzi, iubito, caii?
Scăpat-au din poveşti
Aşteaptă mâna mică
Prin coamă să le-o treci.

Sălbatec muşcă aer
în ochi li-s drumuri trase
şi muşchii lor fierbinţi
Ni s-or topi în coapse.

Cu ei suflăm odată
– Pe gâtul încordat
Noi ne-om lipi obrazul
De-un gând păgân brăzdat

Nu-i vom mâna niciunde –
ştiu singuri drumul alb
Aşteaptă doar sa râdem
şi s-or porni la trap

şi-apoi iuţi-vor pasul
Cu inimi alergânde
Azi vom uita, iubito
De rănile trecute.

Vor alerga, iubito
şi vor muşca din soare
Simţind al nostru sânge
Scăpat din încordare.

şi apoi adormi-vom
Pe spatele lor lat
împreunând în braţe
Dorinţă şi păcat…
–––––––

Auzi?…Ne-întreabă caii
Tăcând din ochii buni:
Ne vor purta şi maine,
Sălbateci şi nebuni?

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria versuri

2 răspunsuri la „Povestea cailor noştri

  1. cata liniste, blandete si dragoste pasnica reies din asocierea imaginii calului compliant si dorintei molcome a unui cuplu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s